Poate nu sunteti familiari cu personajul ce urmeaza sa il destainui in randurile urmatoare, insa el este protectorul betivilor, acela caruia cu buna stiinta sau in inocenta pura betivii din lungul si latul acestui pamant ii aduc laude si jertfe care lubrifiaza gatlejul si cu prisosinta conversatia, ce urmeaza lichidelor sfinte, ce il slujesc.
Acesta este nimeni altul decat Sfântul Pamfutie, făcătorul de Boroboațe. El ne protejeaza, cand echilibrul ne este precar, atunci cand cu nesimtire, asfaltul nu vrea cu nici un chip sa se dea din calea noastra, insa ne si pedepseste cand nu bem cu cap, cand amestecam bauturile si bem ca si cand ne-ar lua cineva bautura din fata si brusc ne gadila putin la stomac si dam la rate totul, acolo unde ne prinde, pe pantofii noi ai unei domnisoare, intre mesele din carciuma si orice alt loc unde putem strica buna dispozitie a cat mai multor persoane inconjuratoare, pentru ca Pamfutie, cum ii zice si numele se tine si de boroboate.
Insa Pamfutie nu a fost si nu este un om, betivan, frate intr-ale paharelor, el nu este acel lucru palpabil, cu care sa stai la masa si sa te indemne la nelegiuiri. Nu, el este o idee, un ideal, ceva utopic, telul ascuns al tuturor celor care au pus prima data gura pe licoarea magica si s-au gandit ca pot sa se bata cu badigardu din carciuma, ca e bine sa te pisi in dambovita si toate celelalte nenorociri care fara sa te fi atins de ambrozie, nectarul zeilor, nici nu puteai concepe sa le gandesti macar.
El traieste in inimile noastre ale tuturor si iese la suprafata putin cate putin cu fiecare pahar, cu fiecare gat de nectar turnat pe gat si ne indeamna sa ne simtim liberi si neprihaniti. El ne readuce inocenta si zambetul naiv pe fata, el ne calauzeste sa redescoperim lumea in alta forma. Ne indeamna sa experimentam cu inimaginabilul, si sa dam frau liber imaginatiei, oricat de destructive ar fi.
Acesta este nimeni altul decat Sfântul Pamfutie, făcătorul de Boroboațe. El ne protejeaza, cand echilibrul ne este precar, atunci cand cu nesimtire, asfaltul nu vrea cu nici un chip sa se dea din calea noastra, insa ne si pedepseste cand nu bem cu cap, cand amestecam bauturile si bem ca si cand ne-ar lua cineva bautura din fata si brusc ne gadila putin la stomac si dam la rate totul, acolo unde ne prinde, pe pantofii noi ai unei domnisoare, intre mesele din carciuma si orice alt loc unde putem strica buna dispozitie a cat mai multor persoane inconjuratoare, pentru ca Pamfutie, cum ii zice si numele se tine si de boroboate.
Insa Pamfutie nu a fost si nu este un om, betivan, frate intr-ale paharelor, el nu este acel lucru palpabil, cu care sa stai la masa si sa te indemne la nelegiuiri. Nu, el este o idee, un ideal, ceva utopic, telul ascuns al tuturor celor care au pus prima data gura pe licoarea magica si s-au gandit ca pot sa se bata cu badigardu din carciuma, ca e bine sa te pisi in dambovita si toate celelalte nenorociri care fara sa te fi atins de ambrozie, nectarul zeilor, nici nu puteai concepe sa le gandesti macar.
El traieste in inimile noastre ale tuturor si iese la suprafata putin cate putin cu fiecare pahar, cu fiecare gat de nectar turnat pe gat si ne indeamna sa ne simtim liberi si neprihaniti. El ne readuce inocenta si zambetul naiv pe fata, el ne calauzeste sa redescoperim lumea in alta forma. Ne indeamna sa experimentam cu inimaginabilul, si sa dam frau liber imaginatiei, oricat de destructive ar fi.









0 betii facute aici:
Trimiteţi un comentariu