aberatum humanum est....

Cum statea badia in ciomag langa stana de uoi si privea apusul soarelui dupa o zi de frecat miorite in neintrerupta lui transhumanta, se gandea el la cei 97 de ani ai lui cam asa:

[pe ganduri] unde mi s-au dus anii tineretii, prin pustietati inconjurat doar de uoi, ma alerg cu lupii si cu ursu cand e criza economica mondiala si intre 2 violuri mioritice mai nimeresc si berbecu ca deh.... vai de putza mea mica ca n-am facut nimic cu viata mea, am 307 oi si tot cioban amarat sunt.... nu mi-a placut cartea, nu mi-au placut femeile, nu mi-a placut munca la camp, am zis ca cioban e de mine si uite ca acu regret....

si cum statea el si pritocea aceleasi ganduri apasatoare in timp ce cea mai juna mioritza se hranea nestingherita cu lapticul pe care badia si-l pusese pe putzulica se hotaraste el intr-un final

[urland in gura mare...ca il mai apuca daca nu era nimeni in jur pe o raza de 5 kilometri] ce pula mea de viata e ma asta? pai io de 80 de ani o frec aiurea cu oile si n-am nici o implinire de la viata, puuuutza mea maine poimaine mor si ma-ngroapa oile in rahat si cine le mai satisface?

si uite-asa se hotara el ca dis de dimineata sa vanda oile si sa se duca si el la oras, sa isi faca un feis-lifting micro-biologic ca sa para mai tanar si sa isi prelungeasca durata de viata, apoi se imbraca si el frumos la costum si isi cumpara o echipa de fotbal cu banii luati de pe oi, apoi se face de cacat pe la teveu, cumpara arbitri si poate sa moara fericit ca le-a facut pe toate...

zi end