Nasule, asta e trenul spre Intorsura?

Da prro... se face cum se face ca ma hotaresc cu Cro sa mergem in muntii buzaului dar nu mergem prin Buzau ci prin Brasov... zis si facut. Ajungem noi in Brasov deja rupti in gura de pe tren si constatam ca avem legatura spre Intorsura abia peste vreo 4 ore, timp berechet ca sa mai citim ceva, asa ca am trecut pe la o librarie si am luat o carte care ne-a mers la suflet. Ne intoarcem in gara si auzim noi ca din canal o voce care zice ceva de un tren de intosura si de linie. Ba... asta e trenul nostru! Aruncam rucsacii in spinare, care si cum a putut, si mai mult taras, am urcat in tren.
Pleaca a noastra caruta si noi mirati incepusem sa ne certam pe motivul ca trenul trebuia sa plece in directia cealalta. pana vine nasul si il intrebam pe el : " nasule asta e trenul de zarnesti sau de intorsura?" la care omul " unde vreti sa ajungeti?" noi o tineam pe a nostra:" nasule asta e trenul de zarnesti sau de intorsura?"... " Va las sa va hotarati unde mergeti si vin mai incolo"... pula mea, trece Bartolomeu, trece Cristian, trece Rasnov si uite asa ajungem noi in Zarnesti...deh, acum trebuia sa ne intoarcem in Brasov. Binenteles ca trenul statea vreo ora in zarnesti asa ca am intrat in prima biblioteca sa ne mai culturalizam putin. Cand am ajuns inapoi in gara ne vede nasul si cica "aham v-ati hotarat.. mergeti in intorsura". Ne-a explicat omul ca trenul vine din intorsura si merge in zarnesti si invers, asa ca am pus-o pe loc de un mic club de lectura cu nasul.
Toate bune, ajungem noi in Intorsura Buzaului si nu intelegeam de ce se uita lumea la noi de parca veneam de pe alta planeta ( de fapt chiar asa era, ca dracu mai stia unde era pamantul); Ne-am dat seama ulterior ca noi eram imbracati destul de gros, ca doar era inceput de primavara, si localnicii in tricouri, papuci, fara sosete... pana mea la aia -15 grade e ceva normal. Din pura intamplare (oare? ), am ajuns la un schit pe seara, unde tinut cateva predici bahice alaturi de cativa calugari, convinsi si ei de puterile binefacatoare ale acestor leacuri. Cu chiu-cu-vai ne-am plimbat putin pe coclauri si am hotarat ca este cazul sa ne deplasam spre buzau, asa ca am luat rucsacii in spinare, sticlele in mana si la trap pe sosea in speranta ca semnele noastre de ia-ma nene se vor materializa, nimic mai fals, si am tot mers noi pe jos cale buna pana intr-un sat unde un mosneag binevoitor ne-a dat o carte de un litru de tzuik, ca sa ne fie mersul mai lin, in final cu greu, pe ntuneric, mai prin sant, mai pe mijloc am ajuns si in buzau dupa vreo 30 si ceva de kilometrii de mers de-a-n pulea pe jos de facusem si basici in talpa. Rupti in gura si de oboseala am bagat somn grupa mare pe tren, ne trezim noi si bagam un ochi pe geam - gineala la nasolu' - si.."pula mea, abia suntem in triaj", ne pregatim sa ne dam jos din tren doar ca asta nu mai pleca si era gol. Pana mea am zis ca la ora aia asa matinala nici pulea nu merge cu trenul pe ruta asta. Asa ca am stat noi linistiti vreo 10 minute sa plece sandramaua, insa cand a plecat nu a luat-o spre gara de nord, ci in sens invers, spre depou... atunci ne uitam la ceas si vedem ca trenul ajunsese de aproape 3 ore in Bucuresti...
Uite asa ne-am plimbat noi si prin atelierele grivita iar la iesire am cazut de comun acord ca trebuie sa udam vizita noastra prin acele locuri si pentru a sarbatori ne-am oprit la primul club de lectura.